-VySo-
Administrator
 Din: Rozavlea
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 1178
|
|
Sfarsitul lumii in anul 2012 ?
Popol Vuh, textul sacru al nativilor mezoamericani, prevede in viitorul imediat un eveniment cosmic cataclismic, ce va marca finalul civilizatiei cunoscute si nasterea uneia noi. Acesta va avea loc, conform calendarului mayas, in 4 Ahau 3 Kankin (13.0.0.0.0) *, corespunzator datei “noastre” de 21 decembrie 2012.
“Popol Vuh” si Apocalipsa dupa mayasi
Mayasii erau un popor avansat. Exceptionali matematicieni si astronomi, ei au conceput unul din cele mai precise calendare cunoscute de om (foto 1), mai exact decat cel gregorian utilizat azi. Calendarul lor a fost alcatuit in urma observarii minutioase a soarelui, a planetelor si a stelelor din Calea Lactee. Astronomii maya cunosteau - inca nu se stie cum - locatia exacta a centrului galaxiei, dand o importanta deosebita nasterii si disparitiei stelelor din acest spatiu.
Mayasii intelegeau diferit timpul fata de omul modern de azi. Noi vedem timpul ca fiind linear; el poate fi incetinit, dupa cum chiar a demonstrat teoretic Albert Einstein, insa “curge” intr-o singura directie. Prin contrast, mayasii credeau ca timpul “curge” in cicluri care se repeta periodic, la finele fiecaruia incepand unul nou, si ca ciclurile temporale isi au originea in Centrul Cerului, denumit de ei Hunab Ku, un fel de “pantece cosmic” care a dat nastere lumii noastre si care o va distruge pentru a face loc alteia. Hunab Ku, pentru care mayasii aveau in scrierea lor si o ideograma (foto 2), era asimilat zeului suprem, Creatorul.
De altfel, Calendarul Lung maya, care se va incheia la 21 decembrie 2012, este intemeiat pe acest principiu al ciclicitatii.
Mayasii, in plus, posedau cunostintele necesare privind fazele solare, ceea ce este vital pentru calcularea unui calendar precis. Magnificele piramide maya sunt perfect aliniate dupa solstitii si echinoctii. Spre exemplu, piramida de la Chichén Itzį a fost construita in asa fel incat, in timpul echinoctiilor, soarele in apus arunca o umbra semanand perfect cu cea a unui sarpe, coborand pe treptele dinspre nord ale ale constructiei. Sarpele acesta este reprezentarea alegorica a zeului Kukulcan - la mayasi sau Quetzalcoatl - la azteci (nume insemnand “sarpele cu pene”, foto 3) asimilat ulterior de populatiile Americii Latine lui Iisus Hristos.
Un asemenea efect poate fi obtinut doar posedand cunostinte arhitecturale si astronomice exceptional de precise. Acestea au fost mostenite de poporul maya, de la o inca si mai veche si mai misterioasa civilizatie: aztecii. Aztecii au ridicat la Teotihuacįn (”Orasul Zeilor” , langa Mexico City, Piramida Soarelui, inchinata aceluiasi zeu Quetzalcoatl. Piramida este aliniata cu constelatia Pleiadelor, pe care si egiptenii au luat-o in calcul la constructia ansamblelor de la Gizeh. De altfel, s-a constatat ca exista o legatura intre credintele religioase stravechi ale mayasilor, egiptenilor si sumerienilor, in special in modul in care acestia se raportau la creatia universului, a rasei umane si la viitor.
Mayasii au calculat data incheierii actualului ciclu temporal bazandu-se pe cunoasterea matematicilor, studiind indeaproape periodicitatea ciclurilor astronomice si sincronicitatea acestora cu evenimentele din natura si din viata umana. Ei acordau mare atentie spiritualitatii, intelegand bine rolul pe care constiinta umana il joaca in schimbul de informatii cu natura. Astfel, credeau ca ingerand anumite plante, in timpul rugaciunilor rituale, li se vor deschide usile perceptiei si se va ridica valul care impiedica omul sa comunice direct cu Creatorul. Bazandu-se pe aceasta combinatie intre divinatii si calcule matematice, ei au aflat, in mod incredibil, inca de acum 4.000 de ani, ceea ce noi stim de doar cateva decenii: anume, ca pe 21 octombrie 2012 va incepe alinierea soarelui nostru cu stelele din centrul Caii Lactee!
Alinierea culmineaza, conform calculelor mayase - confirmate de savantii moderni - in ziua solstitiului de iarna, 4 Ahau 3 Kankin (13.0.0.0.0) sau 21 decembrie 2012, in calendarul nostru. La aceasta data, lumina si umbra il vor proiecta pe “Sarpele cu pene” coborand pe treptele piramidei Chichén Itzį, care la baza au un cap mare de sarpe sculptat in piatra. Acest fenomen se petrece de doua ori in fiecare an, insa la solstitiul de iarna al lui 2012, ceva special se va intampla. La apus, umbra marginii de N-V a piramidei va proiecta un tipar de lumina care imbratiseaza si ilumineaza capul de sarpe sculptat de la baza scarilor. Intr-o perioada de 32 de minute, sarpele, alcatuit din aceasta alternanta de lumina si umbra, va cobori pe pamant, pe masura ce soarele paraseste fiecare treapta, mergand din varf pana la baza. Pe langa aceasta, pe 21 decembrie 2012 in jurul orelor 11:11, coada sarpelui proiectata din varful piramidei va tinti exact inspre constelatia Pleiadelor, intr-o aliniere asemanatoare celei pe care o au piramida lui Quetzalcoatl din Teotihuacįn sau piramidele egiptene de la Gizeh.
Atunci, cred mayasii, odata cu revenirea pe pamant a lui Quetzalcoatl, lumea noastra se va sfarsi prin foc, iar “pantecele cosmic” Hunab Ku va da nastere unui nou soare, numit de mayasi “Cel de-al Saselea Soare”, o alta lume mai evoluata urmand sa se nasca.
Ce spun savantii moderni?
Indiferent cat de reticenti am fi, e imposibil sa nu tinem seama de cosmogonia vechilor popoare mezoamericane. Asta pentru ca, pe langa exceptionalele dovezi de acuratete si precizie furnizate de calendarul maya si de constructiile lasate mostenire de civilizatiile disparute, unele descoperiri ale ultimilor ani ne pun pe ganduri.
In primul rand, oamenii de stiinta au confirmat ceea ce mayasii stiau de mult: anume ca la data solstitiului de iarna 2012, soarele se va afla in “aliniamentul galactic”, adica va fi pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care imparte in doua calea Lactee, divizand-o in 2 hemisfere sau lobi, foto 5).
Aliniamentul apare ca rezultat al precesiunii echinoctiilor. Precesiunea este cauzata de faptul ca pamantul “se clatina” foarte incet pe axa sa, schimband astfel pozitia echinoctiilor si solstitiilor cu cate un grad la fiecare 71,5 ani. Intrucat soarele la solstitiu are o largime de doar o jumatate de grad, rezulta ca soarelui la solstitiul de iarna ii sunt necesari 36 de ani pentru a trece prin Ecuatorul Galactic. Alinierea exacta intre centrul soarelui, asa cum este vazut de pe pamant, si Ecuatorul Galactic, a avut loc in 1998 (dupa Jean Meeus in Mathematical Astronomy Morsels, 1997); la un calcul simplu, adunand 1998 cu +/- 18 (jumatatea lui 36), rezulta ca soarele este aliniat cu Ecuatorul Galactic la fiecare solstitiu de iarna intre 1980 si 2016.
Daca asemenea aliniamente au mai aparut in anii 3000 I. C. si 1500 I. C., deosebirea este ca, de aceasta data, la 21 decembrie 2012, centrul soarelui nu doar ca se va afla pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic, dar el se va suprapune chiar peste Centrul galaxiei (vezi imaginea).
In plus, cu ocazia aceleiasi alinieri, Taietura Neagra (regiune de praf interstelar de la nordul Centrului Galactic pana dincolo de constelatia Acvilei, marcata in imagine ca “Dark Rift” pe care mayasii o cunosteau si o numeau “Drumul Negru” (Xibalba be), se intinde exact peste Ecuatorul Galactic, in locul in care soarele se va afla in 2012. Aceasta zona este vizibila cu ochiul liber la munte sau acolo unde aerul este curat, ca o panza alba pe cerul noptii.
Astronomii moderni, cu instrumente avansate, au descoperit in centrul Caii Lactee o imensa “gaura neagra” care emite radiatie gamma de inalta energie si care, periodic, inghite stele si respectiv naste altele. Publicatia The Journal of Astronomy and Astrophysics ( ) ofera mai multe amanunte. Folosind date primite de cele la patru telescoape ale complexului High Energy Stereoscopic System ( ) (H.E.S.S.) localizate in Namibia (Africa) (foto 6), savantii au concluzionat: “centrul galaxiei gazduieste un numar de potentiale surse de raze gamma, inclusiv o masiva gaura neagra cu masa de circa 10.000 de ori mai mare decat a soarelui, ramasite ale exploziilor unor supernove si posibil o acumulare de particule de ‘materie neagra’”.
Daca descoperirea in sine nu este una exceptionala - se pare ca multe galaxii au asemenea gauri negre in centru - alte dovezi sunt de natura sa furnizeze noi elemente pentru descifrarea misterului. Sau dimpotriva, pentru adancirea lui…
In martie 2005, astronomul dr. Scott Hyman de la Sweet Briar College (SUA) a facut un anunt tulburator ( ) in prestigioasa revista stiintifica Nature. Analizand semnalele radio de joasa frecventa provenite din centrul Caii Lactee, captate cu telescoapele de la Socorro (New Mexico), dr. Hyman si colegii au detectat un semnal clar, pe care l-au calificat drept “emisie coerenta”. Acesta se compunea din 5 emisii radio de energie egala, care durau cate 10 minute fiecare si se repetau la intervale de 77 de minute, pe o perioada de 7 ore, intre 30 septembrie si 1 octombrie 2002. Descoperirea i-a facut pe Scott Hyman si intreaga comunitate astronomica “sa se scarpinde in cap”, dupa expresia autorului articolului.
Ar putea fi ciudatele “murmure”, detectate de dr. Hyman in centrul galaxiei noastre, o cauza a schimbarilor climatice abrupte pe care le resimtim azi? Deocamdata nu s-a putut stabili asa ceva. Insa catastrofele naturale se inmultesc cu viteza exponentiala, modificarile climei sunt evidente pentru oricine. Savantii au detectat comportamente extreme si stranii in soare, avand efecte asupra atmosferei pamantului si efecte masurabile asupra altor planete ale sistemului nostru solar.
Sa fim mai degraba sceptici sau…
Exista intr-adevar legaturi intre “alinierea galactica” din 2012 si intensificarea fenomenelor naturale extreme? Va fi 21 decembrie 2012 data la care un eveniment de proportii cataclismice va distruge civilizatia umana? Nu avem inca de unde sa stim acest lucru, iar pe internet sustinatorii si adversarii teoriei poarta dezbateri intense, cu argumente solide si dintr-o tabara, si din cealalta (vezi de exemplu & ). Totusi, majoritatea celor pe care intr-adevar ii intereseaza subiectul se pot consola la gandul ca vor trai acele clipe pentru a confirma sau infirma, ei insisi, profetiile.
Pentru crestini, contactul cu spiritualitatea unui popor stravechi poate fi interesant, fara sa schimbe insa modul in care este privit finalul civilizatiei umane. Ascultand de spusele Scripturii, crestinul se afla intr-o stare de veghe, de alerta spirituala, care nu poate fi tulburata. De altfel, ideea de a incerca prezicerea unei date exacte a sfarsitului lumii contrazice Sfanta Scriptura. "Iar ziua Domnului va veni ca un fur", ne spune Apostolul Petru in a sa a 2-a Epistola Soborniceasca (3:10), iar din Evanghelia dupa Matei aflam ca "de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici īngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal." (24:36). Mantuitorul Insusi il indeamna pe crestin sa vegheze asteptand a doua Sa venire, precum fecioarele intelepte din pilda (Matei, 25).
Insa orice am fi, credinciosi crestini, ai altor religii sau atei, conditia actuala a lumii in care traim e de ajuns sa traga un semnal de alarma. De ce multi dintre noi nu-l aud? Aceasta depinde de cat de astupate ne sunt urechile.
—
Note:
*Calendarul maya, vizibil in prima imagine din articol, incepe in 12 august 3114 i.C. si se incheie la 21.12.2012. El contine 5 subdiviziuni temporale. In ordine de la cea mai mica la cea mai mare acestea sunt (in transcriere aproximativa): k’in, winal, tun, k’atun, baktun. K’in inseamna o zi, winal, o perioada de 20 de zile (asemanatoare cu luna noastra), tun este un an de 360 de zile iar k’atun, 20 de ani a cate 360 de zile fiecare. In fine, baktun reprezinta o perioada de 400 de ani, adica 20 de k’atuni. 13 baktuni formau un Mare Ciclu, adica 1.872.000 zile, notat 13.0.0.0.0.
Inversarea polilor magnetici
La nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o data la 13.000 de ani, deci de doua ori īntr-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. Polul nord magnetic terestru este īntr-o constanta deplasare. La ora actuala, tinde sa se apropie de polul nord geografic. Unii oameni de stiinta considera ca aceasta inversare a polilor magnetici ai Terrei va avea loc īn curānd. Extras din revista "Sciences et Avenir" (Stiinta si viitorul) din Iunie 2002: "Analizānd datele culese de doi sateliti: ( ) Oersted, lansat īn 1999, si Magsat, lansat cu 20 de ani mai devreme, o echipa de specialisti de la Institutul de Fizica Pamāntului din Paris a remarcat variatii importante ale cāmpului magnetic terestru. Sa fie acesta semnul inversarii polilor magnetici ai Pamāntului? Nu putem afirma aceasta cu certitudine. Mai degraba putem banui ca intensitatea cāmpului magnetic fluctueaza, scazānd si apoi revenind, fara a se modifica polaritatea cāmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuatii au mai avut loc īn trecut. Inversiune sau fluctuatie, nucleul terestru pare a fi agitat īnsa de furtuni intense." Acest lucru nu a fost confirmat de majoritatea cercetatorilor, unii dintre ei chiar aducānd argumente puternice care tin de miscarea Chandler. Miscarea Chandler este o mica deplasare īn pozitia polilor de rotatie ai Pamāntului, cu caracter semi-regulat. Datorita ( ) miscarii Chandler (care nu e singura componenta de deplasare a polilor de rotatie), polii de rotatie se misca īntr-un cerc neregulat cu diametrul de 3 - 15 metri cu o perioada de 36 de luni.Peste miscarea Chandler se suprapun alte miscari, asa incit polii de rotatie executa permanent un fel de "dans" foarte complicat si partial neregulat cu o amplitudine mica.Cauzele miscarii Chandler sunt un subiect controversat. Interactii īntre diversele atractii gravitationale reprezinta doar una din ipoteze. O ipoteza lansata de cercetatori de la Jet Propulsion Laboratory sustine ca miscarea Chandler e cauzata de fenomene legate de clima Pamintului. Nu exista inca un consens. Magnetismul Pamintului se stie ca a trecut prin inversari de poli īn trecutul geologic. Magnetismul prezent se modifica īntr-un sens care ar putea indica o eventuala inversare a polilor magnetici īntr-un viitor nedeterminat. Dar nu se stie cu precizie daca modificarile prezente sunt doar fluctuatii normale sau īntr-adevar sunt premergatoare ale unei inversari de poli magnetici. In plus, conexiunea īntre polii magnetici si miscarea Chandler (polii de rotatie, diferiti fata de cei magnetici) este doar o presupunere, nu exista nici un fel de date clare in acest sens.Clarvazatorul Edgar Cayce ( ) a fost īntrebat pe data de 11 august 1936 de unul din clientii sai daca Pamāntul va trece prin vreo schimbare majora īntre anii 2000 si 2001, si daca da, ce fel de schimbare. Cayce a raspuns ca o deplasare (in engleza "shifting" a polilor va avea loc īntre anii 2000 si 2001. Deplasare ("shifting" poate īnsemna o miscare de citeva grade, sau un grad, sau mai putin. Inversare ar presupune o miscare de 180 de grade. Cayce a zis "shifting" adica deplasare, nu inversare. In orice caz, 2001 a trecut si deplasarea prezisa nu s-a intimplat.
Presa de senzatie speculeaza pe marginea inversarii polilor magnetici ai Pamāntului, care s-a īntāmplat de mai multe ori īn trecutul geologic (cu foarte mult timp in urma) si s-ar putea sa se mai īntimple intr-un viitor nedeterminat. Dar asta nu trebuie confundata cu deplasarea polilor de rotatie (miscarea ( ) (miscarea Chandler fiind doar o componenta a acestei deplasari). Este practic imposibil ca polii de rotatie sa se inverseze. Este posibil ca polii de rotatie sa se deplaseze un pic - oricum se deplaseaza foarte putin tot timpul, dar cu cāt mai mare deplasarea, cu atīt mai mica probabilitatea.
Schimbare radicala de clima
Clima este īn curs de schimbare? Fara echivoc, raspunsul este da. O serie de observatii tind sa confirme aceasta concluzie si permit o mai buna īntelegere a rapiditatii acestor schimbari. Ca urmare a preocuparilor majore pentru schimbarile climatice ce pot surveni īn acest secol, climatologi din toate colturile lumii emit scenarii de evolutie a vremii si climei. Previziunile sunt sumbre pentru perioada premergatoare anului 2012. Dupa 2010, Europa va suporta o schimbare radicala de clima. Pāna īn 2007 era anuntate furtuni violente care vor distruge bariera de coasta a Olandei, determinānd pierderea unor vaste teritorii. Desi asta nu s-a intamplat, totusi pericolul persista. Verile vor fi din ce īn ce mai calde, provocānd o si mai rapida topire a ghetarilor, cu consecinte grave asupra climei, la extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scazute, similare Siberiei, īn tarile limitrofe Atlanticului de Nord. Incepānd cu 2012, procesul de racire globala va cuprinde Pamāntul, iar la mijlocul secolului 21, īntreaga planeta va fi cuprinsa de temperaturi scazute, aprecia un expert al Observatorului Academic al Rusiei. Cauza acestei scaderi a temperaturii este micsorarea fluxului de radiatii solare, aprecia Habibulo Abdusamatov, ( ) citat de NewsRu. "Am fost martorii unei asemenea raciri īn Europa, America de Nord si Groenlanda īn 1645-1705, cu canale īnghetate īn Olanda, si oameni care si-au abandonat casele din cauza ghetarilor. Aceasta este ceea ce ne asteapta īn cāteva decenii", afirma specialistul. Analize ale fluctuatiilor radiatiilor solare care influenteaza climatul pe Terra arata ca planeta se afla acum la vārful procesului de īncalzire globala. Acum, odata cu scaderea radiatiei solare, temperaturile globale vor scadea si ele, crede Absudamatov. "In secolul 20, activitatea solara putea fi caracterizata de o crestere generala a cantitatii de energie radiata, de aici īncalzirea globala. Aceasta nu este nicidecum o anomalie, ci un fenomen normal. Incalziri globale, ca si raciri globale, au mai avut loc". Potrivit lui Absudamatov, racirea va īncepe īn 2012 -2013. Pāna īn anul 2035, nivelul radiatiilor solare va atinge minimul, iar 15 ani mai tārziu se asteapta o racire accentuata a climei. (Agentia "Rusia la zi" - 7 februarie 2006).
_______________________________________
Daca Vrei Respec... Invata Sa Respecti... !
|
|
